Suntem atât de puternic și continuu racordați la tehnologie, încât, deși a trecut atât de puțină vreme de când tehnologia ne-a acaparat, aproape că am uitat că nu demult scriam doar de mână.
Da, mesajele, de orice fel ar fi ele, ajung imediat la destinatar prin noile tehnologii. Este și motivul pentru care aproape nimeni nu-și mai imaginează viața fără ele. Există însă un preț plătit pentru aceste mesaje instantanee, un preț foarte mare.
Nu folosim noile tehnologii doar în scop profesional, ci și în scopuri personale. Suntem cu toții părți din lumi virtuale, lumi în care trăim mult mai mult decât suntem cu toții dispuși să recunoaștem. Uităm de noi ore-n șir cu telefoanele în mâini sau în fața computerelor, devenim iritați, obosiți, nu ne putem concentra bine, însă, paradoxal, somnul ne este afectat: în ciuda oboselii, adormim greu, dormim puțin și nu profund. Totuși, la trezire, o luăm de la capăt: profesional și personal, amestecate, zeci de ore în care comunicăm în scris de pe telefoane și computere.
Starea de epuizare continuă nu ne face să renunțăm, noile tehnologii, care ne țin legați de lumile virtuale, dau dependență. Dacă îndrăznește cineva să ne spună că stăm prea mult pe telefoane, ne ernervăm și, firește, negăm.
Vorbim din ce în ce mai puțin unii cu ceilalți și-am ajuns să preulăm în discursurile orale prescurtările pe care le folosim când scriem mesaje.
Aproape că nu mai comunicăm cu adevărat, ci fiecare lansează propriile mesaje și așteaptă răspunsurile celorlalți, într-un fel de tenis la perete pentru că oamenii se văd rar, motivând că nu au timp, că sunt obosiți, iar când se văd stau mult pe telefoane, de parcă nu ar mai avea ce să-și spună ori fac referiri foarte frecvente la întâmplările din lumile virtuale în care simt ei că trăiesc. Forme de fugă și mecanisme de apărare.
Scrisul de mână este un excelent instrument de detensionare, putem să-i zicem și relaxare. Așa cum este și cititul cărților, pe hârtie.
De asemenea, la fel ca cititul, scrisul de mână dezvoltă imaginația, tocmai prin faptul că ele nu se pot face decât dacă ne dăm răgazul de a ne conecta profund cu noi înșine. Nu putem nici citi și nici scrie de mână decât în armonie ritmul nostru interior, dacă o facem mai repede ori nu înțelegem ce citim și ce scriem, ori nu înțeleg alții ce scriem.
Suntem și mult mai atenți când scriem de mână la eventualele greșeli, dar și mult mai preocupați de sensuri. Doar scriind de mână ne dezvoltăm memoria pentru că mintea fixează mult mai bine ceea ce mâna a scris, iar ochiul a văzut. E și motivul pentru care majoritatea oamenilor care învață iau notițe cu mâna din materia pe care o parcurg, fac scheme, sinteze – care le vor rămâne în memorie uneori pentru toată viața.
Însă, dacă ne gândim la fuga perpetuă a zilelor noastre, fuga după timp, după rezolvarea problemelor, fuga de sine, cel mai important beneficiu al scrisului de mână pare, la fel ca în cazul cititului, regăsirea sinelui.
Comentarii